Faţetă din compozit.

Faţetele dentare fac parte din curentul stomatologiei minim invazive datorită slefuiri minime de ţesut sănătos de care au nevoie pt a fi realizate.Faţetele necesită de cele mai multe ori o şlefuire minimă doar pe faţa vizibilă a dinţilor astfel încât ei rămân vitali (nu se scoate nervul).Faţetele vor acoperi faţa vizibilă a dinţilor (vestibulară) şi pot corecta mai multe aspecte nefavorabile ale dinţilor naturali: forma, culoarea, dimensiunea, poziţia şi sunt o soluţie foarte bună pentru dinţii frontali care au multiple obturaţii (plombe).

Faţetele au reprezentat la început o metodă de acoperire a unor defecte fizionomice, prin simpla gravare acidă a dintelui neşlefuit. Avantajul acelei metode era tehnica neinvazivă prin care se pregătea adeziunea, însă ulterior medicii stomatologi au observat că balanţa înclina mai mult în favoarea dezavantajelor care erau reprezentate de volumul mărit al dintelui respectiv în raport cu omologul şi descimentarea faţetei care se producea destul de des.
Faţetele din compozit pot fi realizate prin două metode: directă şi indirectă. Metoda directă este realizată de către medic în cabinet conform tehnicii directe de faţetare, iar cea indirectă este realizată după un model individual în laborator sau în cabinetul stomatologic. Faţetele din material compozit sunt indicate în cazurile care prezintă abraziuni sau eroziuni dentare.

De asemenea, hipoplaziile de smalţ mai puţin severe sau coloraţiile nu foarte intense sunt indicaţii ale faţetelor din compozit.

Avantajul faţetelor din compozit este că prin frezarea suprafeţei dentare se îndepărtează un strat mai subţire decât în cazul celorlalte faţete care necesită o șlefuire mai mare de substanţă dură dentară. De asemenea, faţetele ceramice au un preţ mai ridicat, ceea ce reprezintă încă un dezavantaj.